miercuri, 29 iulie 2009

CÎNTĂRIREA INIMII

Nimic nu va mai avea trecere

atunci. Adevărul - un limpede ochi

să dea măsura întreagă

iubirii si mortii îngemănate.

Te vei aseza în genunchi

in fata inimii implorind-o

să nu marturisească despre cum

ai otravit-o ca pe un muzeu

cu amintiri. Precum Sainte Bernadette

inima ta se va înfăsura într-o tăcere

de ivoriu. Doar umila-i carnatie

nevăzută va înclina talerul.

Ochiul in zadar se va umfla

pe potrivă stînd să se spargă.

Ci inima cu zgura ei subtilă

de întîmplări si de cuvinte

va cîntari mai mult

dans les siecles des siecles.

(Emilia Poenaru Moldovan -1988)

vineri, 17 iulie 2009

CUM VEI APĂREA

Mă-ntreb cum vei apărea: ca o prezenta

infinită înspăimîntătoare o liniste

o mare tăcere o mîngîiere suavă

odihnitoare o voce tulbure vîscoasă

o tristete o absentă un chip

al singurătătii? Mă-ntreb cum.

Ce mesaj si prin cine-l vei trimite.

Malurile realitătii lunecoase mă resping.

Solzii umezi de reptilă nu-mi ingăduie salvarea.

Mă-ntreb cum vei apărea: ca un pescărus

un ochi ca o barcă o armonie ca o planetă

calcinată o flacără o tinerete un înger

sau ca o moarte izbăvitoare?

(Emilia Poenaru Moldovan -1989)

sâmbătă, 4 iulie 2009

RHAPSODY IN BLUE

Suna luna din corn disperat si nauc
silabe de aur se-nvalmasesc cu ceturi cu ploi
te alinta sunetul cu degete moi
ochii-albastre departari- spre alta lume duc.
Parca-i un tipat de vapoare parca-i o fraza
rostita soptit cu rasuflarea inceata fierbinte
parca-i un step de aduceri-aminte
sau tumorii maligne -iubirea- o staza.
Cind trista cind albastra e o plutire
de voci vrajite de stelare strune
o descifrare de stravechi rune
o brutala cadere-n acum din amintire.
Si iarasi suna luna din corn argintat
vuind de chemari spatii descresc
pe orfica lira e un verb ceresc
necuprinsul albastru adinc singerat.

(Emilia Poenaru Modovan - 1989)