ACELE AMURGURI

Această mască de flori - ți-aduci aminte?
petală cu petală din cîmpul
ce-și lăsa să alunece culorile
obosite în mîinile noastre în fiecare amurg
al unei veri atît de îndepărtate
că nu mai știu cine a plecat cine a ramas.
Si cătușele acestea de iarbă - mai ții minte?
Gîndul roade tunele adînci si nu peste mult
ceața se va destrăma. Zîmbetul să coboare
neașteptat din ovalul auriu încadrat
în cărbune cînd ma întorc din lumea
altfel alcătuiă decît știam noi
în acea vară îndepărtată și să mă impiedic
de particulele ca de polen
ale zîmbetului tău spulberat în cădere
dar mai real acum decît în acele amurguri...

(1981)

SONET (pentru Sibiu)

Sfîșietor sau numai trist
Plouă roșu cu amurguri
Reci, întunecate burguri
Se retrag mai mult în chist.

Porți înalte fug de soare
Se pitesc după ferești
Doar în șoaptă să vorbești
Știu, în tine gîndul doare.

Din masiva, neagră turlă
Printre pietre vrei păduri.
Știu, durerea-n tine urlă.

Rătăcind prin straniul burg
Tot cerșești din ochi făpturi.
Nu știai că e amurg?...

(1979)

PEISAJ CU PLOAIE JOI

Gol din suflet pleaca fugi
idol voi ciopli din nou
grea povara unei rugi
inspre el calp ecou

muntii surzi tacut rasfring
umbre joaca pe-un apus
nalte gri si false pling
tac deodata iaca nu-s

ele umbre adevarate
altele iscate joi
navalesc inspre palate
ursitoarele de ploi.

(1979)