Wikipedia

Rezultatele căutării

vineri, 10 septembrie 2010

PANTUM

Risipit distilă cerul
Ipocrite lacrimi grele
Eu încerc să rup misterul
Altor lumi din alte stele

Ipocrite lacrimi grele
Plînge toamna despletit
Altor lumi din alte stele
Caut urma chinuit

Plînge toamna despletit
Strecurînd regret sub pleoape
Caut urma chinuit
Neștiind cît e de-aproape

Strecurînd regret sub pleoape
Cerul curge prin clepsidră
Neștiind cît e de-aproape
Eu tînjesc după-o-atlantidă

Cerul curge prin clepsidră
Fără-ntoarcere spre ieri
Eu tînjesc după-o-atlantidă
Presimțind-o nicăieri

Fără-ntoarcere spre ieri
Trece ploaia lunecînd
Presimțind-o nicăieri
Stau de veghe așteptînd

Trece ploaia lunecînd
Printre lumi din alte stele
Stau de veghe așteptînd
Jocul tulbure de iele

Printre lumi din alte stele
A rămas stăpîn misterul
Jocul tulbure de iele
Risipit distilă cerul

(clic pe titlu)

luni, 31 mai 2010

N-A MURIT FATA CI DOARME

Cerurile
Toate cerurile s-au prăbușit.
Teroare teroare teroare.

La față m-am schimbat de atîtea ori
că inima redusă la umila-i carnație
vai n-o mai înțeleg
vai n-o mai recunosc.

Exigentă tandră agresivă
imi filtrează toate gîndurile
prin urzeala geloziei
perfidă.

Corpul vine și merge.
Automat.
Acoperit ca de un lințoliu
de umbra ei.

Mirele să vină doar
și să spună:
'Depărtați-vă n-a murit fata
ci doarme.'

marți, 4 mai 2010

STRÎMBA NOASTRĂ ALCĂTUIRE

Gîndul ți-e la semănatul ce va veni.
Încă n-au fost învinși genunchii primăverii
și cum mai răsar promisiunile de dragoste
precum viorelele în umbroase mătăsoase păduri.

Vom fi aruncați în același cuib jilav și strîmt
miniaturi roase de molii pe fundul unui vechi scrin.
Nicicînd lumina nu va dospi
strîmba noastră alcătuire - o știu.

Ca din întîmplare va trece moartea pe lîngă noi.
În transaparența ei de meduză sint pată lunară
atol de singuratate. Mă desprind fără zgomot
lentilă dulce putrezită.

duminică, 28 martie 2010

SCHIMBAREA OREI

Ne îndreptăm vertiginos
spre ceea ce ar trebui să fie
ultima oră și nu va fi.
Treptat cuvintele noastre
se decolorează pînă la o albă
agonie. O oră absorbită
în univers ducînd cu ea
posibila noastră armonie.
Ne strecurăm furtiv pe o alee
medievală imaginată
spre ghilotinarea secundelor.
Cît ne-am fi iubit - nu-i așa-
în acea oră surpată.

sâmbătă, 13 martie 2010

MARTIE

E vremea brîndușelor:
limpezi alcooluri de martie
revărsate în alveole.
La drum lung vor porni
de-acum sprințare
globulele roșii.
Dar roua unde a iernat?
Iat-o pe iarba tînără
răspîndind o lumină
difuză de spital.
In locuințe s-au trezit
țînțarii. Privim gînditori
cum se iubesc în aer
cu singele nostru.


(1987 -clic pe titlu)

miercuri, 20 ianuarie 2010

IMAGINEA MEA RECOMPUSA

În fiecare zi mai puțin luni
duminică sîmbătă vineri joi
miercuri și marți cînd plec de-acasă
spre acel mirific loc
ce-l voi numi mai tîrziu
de augurii îmi vor fi buni
îmi risipesc așchii mărunte
din sticloasa carcasă.
Chiar la ieșirea din bloc
mă lepăd de poemul uscat
cum un zumzet de buze
în foița de staniol.
O sarabandă de frunze
imi spulberă pudra caron de pe nas
o doamnă nu-i așa nu-și face
intrarea în viață
cu nasul strălucitor.
Acum se apropie acel ceas
cînd după o patinare în gol
vine podul peste scursorile din canal.
Mirosul lui și acel inefabil
cumplit clar
de lună au conspirat la o surpare
a mea agresivă și lentă.
Fumegoase calești apoi
trec ducîndu-mă fiecare
în păduri la o gară
pe șesuri pe un deal
peste zăpezi d'antan
imaginea mea recompusă în voi
avînd totuși o tentă
de un înfricoșător real

(1987 - clic pe titlu)