miercuri, 20 ianuarie 2010

IMAGINEA MEA RECOMPUSA

În fiecare zi mai puțin luni
duminică sîmbătă vineri joi
miercuri și marți cînd plec de-acasă
spre acel mirific loc
ce-l voi numi mai tîrziu
de augurii îmi vor fi buni
îmi risipesc așchii mărunte
din sticloasa carcasă.
Chiar la ieșirea din bloc
mă lepăd de poemul uscat
cum un zumzet de buze
în foița de staniol.
O sarabandă de frunze
imi spulberă pudra caron de pe nas
o doamnă nu-i așa nu-și face
intrarea în viață
cu nasul strălucitor.
Acum se apropie acel ceas
cînd după o patinare în gol
vine podul peste scursorile din canal.
Mirosul lui și acel inefabil
cumplit clar
de lună au conspirat la o surpare
a mea agresivă și lentă.
Fumegoase calești apoi
trec ducîndu-mă fiecare
în păduri la o gară
pe șesuri pe un deal
peste zăpezi d'antan
imaginea mea recompusă în voi
avînd totuși o tentă
de un înfricoșător real

(1987 - clic pe titlu)