SCHIMBAREA OREI

Ne îndreptăm vertiginos
spre ceea ce ar trebui să fie
ultima oră și nu va fi.
Treptat cuvintele noastre
se decolorează pînă la o albă
agonie. O oră absorbită
în univers ducînd cu ea
posibila noastră armonie.
Ne strecurăm furtiv pe o alee
medievală imaginată
spre ghilotinarea secundelor.
Cît ne-am fi iubit - nu-i așa-
în acea oră surpată.

MARTIE

E vremea brîndușelor:
limpezi alcooluri de martie
revărsate în alveole.
La drum lung vor porni
de-acum sprințare
globulele roșii.
Dar roua unde a iernat?
Iat-o pe iarba tînără
răspîndind o lumină
difuză de spital.
In locuințe s-au trezit
țînțarii. Privim gînditori
cum se iubesc în aer
cu singele nostru.


(1987 -clic pe titlu)