duminică, 23 februarie 2014

Poem nou

Eu dețin cheia închisorilor mele.
Voi fi liberă cu fiecare atom strecurat
prin dantelăria de rugină.
Încet, repede, o eternitate
are loc reașezarea măruntelor
sticloaselor monade.
Și iata-mă cu tot cu vocea stridentă,
rănile din buricele degetelor
și iubirile cu apă stătută în ochiuri
în toată splendoarea mea îngerească
cu aripi în creștere
din mlădițe de sîrmă ghimpată.

(4 febr.2014)