Wikipedia

Rezultatele căutării

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

NOIEMBRIE

Da, voi pleca.In urmă vor răsări copaci

și ceruri, ninsori precum aceasta atît de timpurie.

Mai sînt destule nopți pînă cînd Tatăl din nou

se va preface-n prunc călăuzind și magi

și constelații, cohorte-ntregi de îngeri

spre un umil sălaș străluminat de zîmbetul Mariei.

Devreme înflori și crăciunița. N-a așteptat

nici ea să vină timpul păstorilor cîntînd.

Flori și cuvinte, ceruri, ninsori precum aceasta

vor aminti de mine, atotrisipitoarea.

Zile, vîrste, nori,în lipsa mea cum veți primi

febrila primăvară ce-n visul meu palpită de pe acum?

Pe ochi, pe amintiri, pe umeri, pe cuvinte

noiembrie așterne a frunzelor povară.



(nov.1989-clic pe titlu)

duminică, 11 octombrie 2009

RONDEL PENTRU TOAMNĂ

Azi am întîlnire cu toamna in vie
Pîndesc pîrguirea iubirii din struguri
Bătrîna cochetă de-o fi să-ntîrzie
Voi face din zile jertfelnice ruguri.

Farmece, bocet, descîntec nu-nvie
Pe cel ce-a plecat - duhul din muguri
Azi am întîlnire cu toamna in vie
Pîndesc pîrguirea iubirii din struguri.

Mă va conduce-n prag de beție
Viclean voi fura la plecare din vin
Cu Lethe, zeița uitării-n vecie
Voi bea, voi petrece o clipă - festin.

Azi am întîlnire cu toamna in vie.


(1978- clic pe titlu)

duminică, 27 septembrie 2009

CEEA CE URMEAZA

S-or întîmpla de-acum și alte dimineți.
Stau liniștite în radă și așteaptă
încremenite forme ce-au fost turnate
din focul ce pulsa în venele urzite
la-nceput. Tulburătoarele corăbii
închid în sipete de ceață tăceri
și suferințe palpitînde intre umeri
și eu mesaj tăcut spre alte regnuri.
Placenta de-ntuneric - fiară vie -
mă mîntuie de ea pădurile de alge
și-o mare albastră peste.

(1981-clic pe titlu)

joi, 3 septembrie 2009

SEPTEMBRIE


De-acum numai în zugrăveala
roasă a zidurilor cîndva
răcoroase si albastre
parfumul lungilor îmbrătisări.
Septembrie nimbează
tîmplele pruncilor
cu o magnetică melancolie.
Chiar Dumnezeu păsind
printre frunzisuri
oftează necurmat în tîlcuirea
fîntînilor întunecată.
Răzlete recifuri de lacrimi
mai opresc barca
Printului Septembrie.

Dinastia verii se stinge uitată.

(1981- clic pe titlu)

duminică, 23 august 2009

ACELE AMURGURI

Această mască de flori - ți-aduci aminte?
petală cu petală din cîmpul
ce-și lăsa să alunece culorile
obosite în mîinile noastre în fiecare amurg
al unei veri atît de îndepărtate
că nu mai știu cine a plecat cine a ramas.
Si cătușele acestea de iarbă - mai ții minte?
Gîndul roade tunele adînci si nu peste mult
ceața se va destrăma. Zîmbetul să coboare
neașteptat din ovalul auriu încadrat
în cărbune cînd ma întorc din lumea
altfel alcătuiă decît știam noi
în acea vară îndepărtată și să mă impiedic
de particulele ca de polen
ale zîmbetului tău spulberat în cădere
dar mai real acum decît în acele amurguri...

(1981)

sâmbătă, 15 august 2009

SONET (pentru Sibiu)

Sfîșietor sau numai trist
Plouă roșu cu amurguri
Reci, întunecate burguri
Se retrag mai mult în chist.

Porți înalte fug de soare
Se pitesc după ferești
Doar în șoaptă să vorbești
Știu, în tine gîndul doare.

Din masiva, neagră turlă
Printre pietre vrei păduri.
Știu, durerea-n tine urlă.

Rătăcind prin straniul burg
Tot cerșești din ochi făpturi.
Nu știai că e amurg?...

(1979)

sâmbătă, 8 august 2009

PEISAJ CU PLOAIE JOI

Gol din suflet pleaca fugi
idol voi ciopli din nou
grea povara unei rugi
inspre el calp ecou

muntii surzi tacut rasfring
umbre joaca pe-un apus
nalte gri si false pling
tac deodata iaca nu-s

ele umbre adevarate
altele iscate joi
navalesc inspre palate
ursitoarele de ploi.

(1979)

miercuri, 29 iulie 2009

CÎNTĂRIREA INIMII

Nimic nu va mai avea trecere

atunci. Adevărul - un limpede ochi

să dea măsura întreagă

iubirii si mortii îngemănate.

Te vei aseza în genunchi

in fata inimii implorind-o

să nu marturisească despre cum

ai otravit-o ca pe un muzeu

cu amintiri. Precum Sainte Bernadette

inima ta se va înfăsura într-o tăcere

de ivoriu. Doar umila-i carnatie

nevăzută va înclina talerul.

Ochiul in zadar se va umfla

pe potrivă stînd să se spargă.

Ci inima cu zgura ei subtilă

de întîmplări si de cuvinte

va cîntari mai mult

dans les siecles des siecles.

(Emilia Poenaru Moldovan -1988)

vineri, 17 iulie 2009

CUM VEI APĂREA

Mă-ntreb cum vei apărea: ca o prezenta

infinită înspăimîntătoare o liniste

o mare tăcere o mîngîiere suavă

odihnitoare o voce tulbure vîscoasă

o tristete o absentă un chip

al singurătătii? Mă-ntreb cum.

Ce mesaj si prin cine-l vei trimite.

Malurile realitătii lunecoase mă resping.

Solzii umezi de reptilă nu-mi ingăduie salvarea.

Mă-ntreb cum vei apărea: ca un pescărus

un ochi ca o barcă o armonie ca o planetă

calcinată o flacără o tinerete un înger

sau ca o moarte izbăvitoare?

(Emilia Poenaru Moldovan -1989)

sâmbătă, 4 iulie 2009

RHAPSODY IN BLUE

Suna luna din corn disperat si nauc
silabe de aur se-nvalmasesc cu ceturi cu ploi
te alinta sunetul cu degete moi
ochii-albastre departari- spre alta lume duc.
Parca-i un tipat de vapoare parca-i o fraza
rostita soptit cu rasuflarea inceata fierbinte
parca-i un step de aduceri-aminte
sau tumorii maligne -iubirea- o staza.
Cind trista cind albastra e o plutire
de voci vrajite de stelare strune
o descifrare de stravechi rune
o brutala cadere-n acum din amintire.
Si iarasi suna luna din corn argintat
vuind de chemari spatii descresc
pe orfica lira e un verb ceresc
necuprinsul albastru adinc singerat.

(Emilia Poenaru Modovan - 1989)

duminică, 28 iunie 2009

VATICAN

Un mic rai aceasta adunare de albine,

acest urdinis de senzatii.

Ici-colo cite un trintor - spongios donjuan

sorbit cu patima de sfioasele

concubine - gindurile mele doldora

de mierea unui simt al neprihanirii.

In aceasta hora de incesturi nevinovate

Regina, exilata intr-un prea vulnerabil

coin d'amour, intr-un dulce vatican.

(Emilia Poenaru Moldovan- 1986)

marți, 23 iunie 2009

Cartile si Noaptea

Blogul asta a venit asa precum cutremurele, nu in sensul de scuturat ci de timpul putin pe care il ai la dispozitie in care sa-ti dai seama ce se intampla.



Si s-a intamplat sa ajung la saturatie pentru tot ce inseamna truda zilnica pentru a avea ce manca, discutiile interminabile in jurul politicii si administratiei si banilor si incompetentilor, discutiile despre criza si cum iesim din ea pe tot atatea carari cati manageri de tara geniali avem, pentru tot ce inseamna lupta zilnica si oarba pentru a-ti baga sub pres toate ideile generoase sau sentimentele de tot felul, in speranta, nu-i asa, in zile mai bune.

Nu , nu sunt in riscul de orbire ca Borges, e un alt fel de orbire care ma paste si Noaptea mea e in mare parte alcatuita din ceea ce enumeram mai sus, la care se adauga, ca un condiment zilnic si obligatoriu, TEAMA. Teama de a pierde slujba, teama de a imbatrani, teama de a pierde iubirea, teama de a nu mai avea parte de iubire, teama de singuratate, teama de boala, teama de saracie, teama de razboi, teama de neimplinirile copiilor, teama ca ei, copiii imi vor repeta greselile...

Si printre toate astea Dumnezeu imi strecoara cu ironie CARTILE, stiind ca tentaculele NOPTII sunt mai presus de vointa mea.

Cutremurul inviorator l-au adus versurile pe care le-am mai scris o singura data , de mana, ca motto la caietul meu de poet adolescent, caiet pe care il numeam atunci 'volum': J'aime le jeu...Versurile sunt de...Lafontaine, care e cunoscut indeobste ca autor de fabule.

E ca un fel de profesiune de credinta si faptul ca mi-au rasarit dintr-odata in minte fara sa le mai fi citit undeva, m-a incredintat ca drumul meu de regasire a cartilor in pofida noptii e unul salvator.

Ma insoteste cineva?


duminică, 21 iunie 2009

J'aime le jeu...

J'aime le jeu, l'amour, les livres, la musique,
la ville et la campagne, enfin tout.
Il n'est rien que ne me soit souverain bien
jusqu'au sombre plaisir d'un coeur melancolique...