Nimic nu va mai avea trecere
atunci. Adevărul - un limpede ochi
să dea măsura întreagă
iubirii si mortii îngemănate.
Te vei aseza în genunchi
in fata inimii implorind-o
să nu marturisească despre cum
ai otravit-o ca pe un muzeu
cu amintiri. Precum Sainte Bernadette
inima ta se va înfăsura într-o tăcere
de ivoriu. Doar umila-i carnatie
nevăzută va înclina talerul.
Ochiul in zadar se va umfla
pe potrivă stînd să se spargă.
Ci inima cu zgura ei subtilă
de întîmplări si de cuvinte
va cîntari mai mult
dans les siecles des siecles.
(Emilia Poenaru Moldovan -1988)
Wikipedia
Rezultatele căutării
miercuri, 29 iulie 2009
vineri, 17 iulie 2009
CUM VEI APĂREA
Mă-ntreb cum vei apărea: ca o prezenta
infinită înspăimîntătoare o liniste
o mare tăcere o mîngîiere suavă
odihnitoare o voce tulbure vîscoasă
o tristete o absentă un chip
al singurătătii? Mă-ntreb cum.
Ce mesaj si prin cine-l vei trimite.
Malurile realitătii lunecoase mă resping.
Solzii umezi de reptilă nu-mi ingăduie salvarea.
Mă-ntreb cum vei apărea: ca un pescărus
un ochi ca o barcă o armonie ca o planetă
calcinată o flacără o tinerete un înger
sau ca o moarte izbăvitoare?
(Emilia Poenaru Moldovan -1989)
infinită înspăimîntătoare o liniste
o mare tăcere o mîngîiere suavă
odihnitoare o voce tulbure vîscoasă
o tristete o absentă un chip
al singurătătii? Mă-ntreb cum.
Ce mesaj si prin cine-l vei trimite.
Malurile realitătii lunecoase mă resping.
Solzii umezi de reptilă nu-mi ingăduie salvarea.
Mă-ntreb cum vei apărea: ca un pescărus
un ochi ca o barcă o armonie ca o planetă
calcinată o flacără o tinerete un înger
sau ca o moarte izbăvitoare?
(Emilia Poenaru Moldovan -1989)
sâmbătă, 4 iulie 2009
RHAPSODY IN BLUE
Suna luna din corn disperat si nauc
silabe de aur se-nvalmasesc cu ceturi cu ploi
te alinta sunetul cu degete moi
ochii-albastre departari- spre alta lume duc.
Parca-i un tipat de vapoare parca-i o fraza
rostita soptit cu rasuflarea inceata fierbinte
parca-i un step de aduceri-aminte
sau tumorii maligne -iubirea- o staza.
Cind trista cind albastra e o plutire
de voci vrajite de stelare strune
o descifrare de stravechi rune
o brutala cadere-n acum din amintire.
Si iarasi suna luna din corn argintat
vuind de chemari spatii descresc
pe orfica lira e un verb ceresc
necuprinsul albastru adinc singerat.
(Emilia Poenaru Modovan - 1989)
silabe de aur se-nvalmasesc cu ceturi cu ploi
te alinta sunetul cu degete moi
ochii-albastre departari- spre alta lume duc.
Parca-i un tipat de vapoare parca-i o fraza
rostita soptit cu rasuflarea inceata fierbinte
parca-i un step de aduceri-aminte
sau tumorii maligne -iubirea- o staza.
Cind trista cind albastra e o plutire
de voci vrajite de stelare strune
o descifrare de stravechi rune
o brutala cadere-n acum din amintire.
Si iarasi suna luna din corn argintat
vuind de chemari spatii descresc
pe orfica lira e un verb ceresc
necuprinsul albastru adinc singerat.
(Emilia Poenaru Modovan - 1989)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)