Da, voi pleca.In urmă vor răsări copaci
și ceruri, ninsori precum aceasta atît de timpurie.
Mai sînt destule nopți pînă cînd Tatăl din nou
se va preface-n prunc călăuzind și magi
și constelații, cohorte-ntregi de îngeri
spre un umil sălaș străluminat de zîmbetul Mariei.
Devreme înflori și crăciunița. N-a așteptat
nici ea să vină timpul păstorilor cîntînd.
Flori și cuvinte, ceruri, ninsori precum aceasta
vor aminti de mine, atotrisipitoarea.
Zile, vîrste, nori,în lipsa mea cum veți primi
febrila primăvară ce-n visul meu palpită de pe acum?
Pe ochi, pe amintiri, pe umeri, pe cuvinte
noiembrie așterne a frunzelor povară.
(nov.1989-clic pe titlu)
