De-acum numai în zugrăvealaroasă a zidurilor cîndvarăcoroase si albastreparfumul lungilor îmbrătisări.Septembrie nimbează tîmplele pruncilorcu o magnetică melancolie.Chiar Dumnezeu păsind printre frunzisurioftează necurmat în tîlcuireafîntînilor întunecată.Răzlete recifuri de lacrimimai opresc barca Printului Septembrie.Dinastia verii se stinge uitată.(1981- clic pe titlu)
imi place mai ales ultimul vers nostalgic "dinastia verii se stinge uitata"
RăspundețiȘtergere... şi mie mi-a rămas în suflet...
ȘtergereSuntem in luna septembrie a vietii noastre.
RăspundețiȘtergereCe luna minunata!
Ce viata.... !!!
Poetessa?
RăspundețiȘtergere