Ne îndreptăm vertiginos
spre ceea ce ar trebui să fie
ultima oră și nu va fi.
Treptat cuvintele noastre
se decolorează pînă la o albă
agonie. O oră absorbită
în univers ducînd cu ea
posibila noastră armonie.
Ne strecurăm furtiv pe o alee
medievală imaginată
spre ghilotinarea secundelor.
Cît ne-am fi iubit - nu-i așa-
în acea oră surpată.
Sarbatori fericite cu iubire si-mplinire!
RăspundețiȘtergereMultumesc, la fel iti doresc!
RăspundețiȘtergerePozele tale sunt mai simpatice decat ale mele, poezia mai dense, iar numele bloggului de-o respiratie universal-borgesiana-imi place!
RăspundețiȘtergereIonel Muscalu multumesc de vizita si comentariu! Poate pina in 13 uit, asa ca iti spun de acum LA multi ani!
RăspundețiȘtergereAh ce mi-a placut! :)
RăspundețiȘtergere