Nimic nu va mai avea trecere
atunci. Adevărul - un limpede ochi
să dea măsura întreagă
iubirii si mortii îngemănate.
Te vei aseza în genunchi
in fata inimii implorind-o
să nu marturisească despre cum
ai otravit-o ca pe un muzeu
cu amintiri. Precum Sainte Bernadette
inima ta se va înfăsura într-o tăcere
de ivoriu. Doar umila-i carnatie
nevăzută va înclina talerul.
Ochiul in zadar se va umfla
pe potrivă stînd să se spargă.
Ci inima cu zgura ei subtilă
de întîmplări si de cuvinte
va cîntari mai mult
dans les siecles des siecles.
(Emilia Poenaru Moldovan -1988)
Hotarat lucru poetessa!
RăspundețiȘtergereCeea ce nu este poezie este proza!
Ma atragi intr-un 1988 cand poezia era... era singura scapare .... :)
Frumos! foarte frumos!
Arata-ne poezia zilei de azi!
O ai?
O traiesti?
Precum Burghezul Gentilom acum vorbesc numai in proza. Pe de alta parte stii ca pentru poeti timpul e cu bucla si pot trai la fel de intens inefabilul clipei de inspiratie acum si la departare de 30 de ani, deodata.
RăspundețiȘtergereIn Cartea egipteana a mortilor am inatlnit ideea cu cantarirea inimii...nu stiu daca mi-a iesit, important e ca mi-am gasit caietele cu versurile scrise atunci intr-un geamantan vechi, exact ca intr-un veritabil roman romantic!!!