vineri, 17 iulie 2009

CUM VEI APĂREA

Mă-ntreb cum vei apărea: ca o prezenta

infinită înspăimîntătoare o liniste

o mare tăcere o mîngîiere suavă

odihnitoare o voce tulbure vîscoasă

o tristete o absentă un chip

al singurătătii? Mă-ntreb cum.

Ce mesaj si prin cine-l vei trimite.

Malurile realitătii lunecoase mă resping.

Solzii umezi de reptilă nu-mi ingăduie salvarea.

Mă-ntreb cum vei apărea: ca un pescărus

un ochi ca o barcă o armonie ca o planetă

calcinată o flacără o tinerete un înger

sau ca o moarte izbăvitoare?

(Emilia Poenaru Moldovan -1989)

5 comentarii:

  1. Eu mai stiu ce asteptam atunci? Poezia e scrisa la inceputul lui decembrie...

    RăspundețiȘtergere
  2. Poetessa,

    Lumea se umple deodata de poezie, cand umbli fara ochelari...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, ai dreptate, vezi totul cu aura care se presupune ca e romantica din capul locului! Mi-am gasit niste ochelari mai vechi pe care ii port acum. Senzatia e ca si cu un fost iubit: de abia dupa ce il reincerci iti dai seama de ce l-ai parasit!

    RăspundețiȘtergere
  4. Inainte de '89 mai era timp si de poezie. Acum d-abia ai timp sa traiesti!

    RăspundețiȘtergere