sâmbătă, 14 noiembrie 2009

NOIEMBRIE

Da, voi pleca.In urmă vor răsări copaci

și ceruri, ninsori precum aceasta atît de timpurie.

Mai sînt destule nopți pînă cînd Tatăl din nou

se va preface-n prunc călăuzind și magi

și constelații, cohorte-ntregi de îngeri

spre un umil sălaș străluminat de zîmbetul Mariei.

Devreme înflori și crăciunița. N-a așteptat

nici ea să vină timpul păstorilor cîntînd.

Flori și cuvinte, ceruri, ninsori precum aceasta

vor aminti de mine, atotrisipitoarea.

Zile, vîrste, nori,în lipsa mea cum veți primi

febrila primăvară ce-n visul meu palpită de pe acum?

Pe ochi, pe amintiri, pe umeri, pe cuvinte

noiembrie așterne a frunzelor povară.



(nov.1989-clic pe titlu)

5 comentarii:

  1. Noiembrie a mai trecut de douazeci de ori peste poezia aceasta. Dar tot frumoasa a ramas. Ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am inrosit de placere!Pentru complimentul facut poeziei, bineinteles.

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunate versurile Tale Elena.Chiar,cand ai sa scrii despre novembrele asta fiebinte si actual?:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce mai faci tu Elena!? :))
    De ani de zile ne pacaleti cu pseudonimul de Emilia.
    (Poetessa, am glumit!:))

    RăspundețiȘtergere