Ochii tăi din oglindă, fără
dioptrii
și urdori te
știu pe de rost: un fugar
de la masa
îmbelșugată a vieții,
cu oase
împuținate și pielea străvezie,
cu vise cărate
în spinare
ca o legătură
de surcele de foc.
Ochii tăi din
luciul tremurător
te cheamă
înapoi, străin fugar,
destul ai
bîntuit până acum
printre
rafturi de epistole disperate
și tomuri
despre nemurire.
E vremea să-ți
pleci fruntea albită
pe pragul
sinelui rănit și să-ți îngădui
a sorbi din
potirul vechi
vinul sîngeriu
al regăsirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu