joi, 20 martie 2014

“Pe mine, mie, redă-mă’’



Ochii tăi din oglindă, fără dioptrii

și urdori te știu pe de rost: un fugar

de la masa îmbelșugată a vieții,

cu oase împuținate și pielea străvezie,

cu vise cărate în spinare

ca o legătură de surcele de foc.

Ochii tăi din luciul tremurător

te cheamă înapoi, străin fugar,

destul ai bîntuit până acum

printre rafturi de epistole disperate

și tomuri despre nemurire.

E vremea să-ți pleci fruntea albită

pe pragul sinelui rănit și să-ți îngădui

a sorbi din potirul vechi

vinul sîngeriu al regăsirii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu