Wikipedia

Rezultatele căutării

miercuri, 29 iulie 2009

CÎNTĂRIREA INIMII

Nimic nu va mai avea trecere

atunci. Adevărul - un limpede ochi

să dea măsura întreagă

iubirii si mortii îngemănate.

Te vei aseza în genunchi

in fata inimii implorind-o

să nu marturisească despre cum

ai otravit-o ca pe un muzeu

cu amintiri. Precum Sainte Bernadette

inima ta se va înfăsura într-o tăcere

de ivoriu. Doar umila-i carnatie

nevăzută va înclina talerul.

Ochiul in zadar se va umfla

pe potrivă stînd să se spargă.

Ci inima cu zgura ei subtilă

de întîmplări si de cuvinte

va cîntari mai mult

dans les siecles des siecles.

(Emilia Poenaru Moldovan -1988)

2 comentarii:

  1. Hotarat lucru poetessa!
    Ceea ce nu este poezie este proza!

    Ma atragi intr-un 1988 cand poezia era... era singura scapare .... :)
    Frumos! foarte frumos!

    Arata-ne poezia zilei de azi!
    O ai?
    O traiesti?

    RăspundețiȘtergere
  2. Precum Burghezul Gentilom acum vorbesc numai in proza. Pe de alta parte stii ca pentru poeti timpul e cu bucla si pot trai la fel de intens inefabilul clipei de inspiratie acum si la departare de 30 de ani, deodata.
    In Cartea egipteana a mortilor am inatlnit ideea cu cantarirea inimii...nu stiu daca mi-a iesit, important e ca mi-am gasit caietele cu versurile scrise atunci intr-un geamantan vechi, exact ca intr-un veritabil roman romantic!!!

    RăspundețiȘtergere